Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2010

Tocmai m-am intors din Peru. O calatorie de destin cu durata de 22 de zile. O calatorie mult asteptata, dorita. O calatorie cu un scop clar: sa ma gasesc pe mine, sa ma cunosc, accept si sa ma aduc inapoi in claritate.

Scopul a fost atins. Se face o luna de la intoarcerea mea si iata, cele dobandite acolo se pastreaza. De fapt ma intreb daca am dobandit ceva, sau mai degraba am inlaturat balast?

A trebuit sa strabat 15.000 km pentru a intelege niste adevaruri esentiale, de o simplitate frapanta:

– viata este un dar extraordinar si ce pot face eu cel mai bine cu acest dar este sa ma bucur, sa ma bucur, sa ma bucur. Zilnic.

– lucrurile sunt fooooarte simple. Enervant de simple. Simplitatea, linistea si bucuria merg laolalta.

– increderea – in mine, in ceilalti, in tot – e un ingredient esential pentru a trai autentic

– gandurile au o forta extraordinara, ele imi creeaza realitatea. Am invatat asadar sa fiu atenta la ce gandesc, caci absolut fiecare gand e creator.

– calea catre o lume “mai buna” e data de combinatia:  incredere + controlul gandurilor

– totul are un sens, si chiar daca nu il inteleg intotdeauna, simplul fapt ca stiu ca totul are un sens profund ma face sa pot accepta totul. Acceptarea inlatura durerea. Acceptarea nu inseamna ca nu am opinii sau reactii. Ci ca reactiile si opiniile mele devin autentice abia acum, dupa ce am invatat sa accept totul.

– adevarata libertate e cea interioara. Simt o bucurie imensa in fiecare dimineata, la trezire, cand constientizez aceasta libertate interioara de a ma simti exact asa cum vreau in ziua ce incepe, in ciuda aparentelor lipsiri de libertate specifice lumii in care traim.

– suntem toti legati unul de altul. Adevaratul respect pentru ceilalti l-am simtit abia cand am constientizat aceasta legare a noastra. Adevaratul respect fata de ceilalti e de fapt respectul pentru viata. Nu este neaparat cel manifestat exterior, cat cel pe care il simt ca facand parte din ADN-ul meu.

– nu trebuie sa fac nimic, nu trebuie sa mai dovedesc nimic. Trebuie doar sa fiu, sa exist. Asta m-au invatat muntii din Peru. Sa exist, constienta de forta mea interioara.

– sa ne respectam batranii, sursa nepretuita de intelepciune. Si sa iubim animalele, ele fiind acelea ce ne pot invata foarte usor ce e iubirea neconditionata.

A fost o calatorie minunata pentru care sunt recunoscatoare celor ce m-au ajutat sa ajung acolo, celor cu care am fost acolo, prietenilor pe care cu bucurie i-am descoperit in calatorie. Cuvintele nu pot descrie esenta celor traite, si de aceea frazele mele sunt scurte si simple.

Lucrurile sunt simple. Toate. Ca acest moment al vietii mele, calatoria extraordinara in Peru. Filmul vietii mele, privit in perspectiva temporala, are acum doua bucati: inainte de Peru si dupa Peru. 

Va urma

Advertisements

Read Full Post »