Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Animale de companie’ Category

Intrebarea asta m-a urmarit inca de cand l-am gasit pe Smiley, motanul meu.

E o intreaga istorie aici… Eu nu suportam pisicile, dar imi placeau cainii, si acest cliseu mi l-am tot repetat inca din copilarie, ca ajunsesem sa il cred. Stiti probabil acele jocuri stupide cand, copil fiind, spui ce floare iti place, ce animal iti  place, film, prajitura, anotimp si alte relativ-stupizenii din astea… ei bine, cum in aceasta intrecere intre copii conta mai putin ce iti placea si conta mai tare cine e mai sigur pe el, cine raspunde ferm, repede, ca o lovitura precisa de bisturiu… ei bine, am invatat si eu ca si altii, sa imi memorez raspunsurile ca sa ma pot fali data vitoare, cand acest joc se va fi jucat in alt grup de copii…

Asa ca mi-am conditionat creierul sa creada ca nu imi plac pisicile dar ca imi plac cainii. Si anii au trecut… iar ideea a devenit fixa, radacinile ei au crescut atata ca realmente nu suportam pisicile. Si cu cat mai mult crestea repulsia fata de feline, cu atata crestea dragostea mea fata de caini… facusem upgrade al pasiunii mele si deja cumparam saci de mancare pentru cainele blocului, Mazga, un caine negru si batran si aproape orb. Ba mai mult, cautam pe net cabinete veterinare si ii intrebam daca se poate vindeca la caine cataracta. Si faceam planuri… si realizand ca nu pot merge la operatie cu un caine jegos, cautam si saloane de infrumusetare pentru caini, sperand ca cineva sa ii faca o baie buna, poate singura lui baie din aceasta viata, inainte de a-l aseza pe bietul animal pe masa de operatie.

Noroc ca un veterinar mi-a spus ca e prea batran pentru operatie, caci altfel continuam cu delirul dog-beauty… am fost chiar trista o saptamana… ori ca mi-a murit proiectul, ori ca nu l-am putut realmente ajuta…. of of of. Ciudata e introspectia asta, daca insisti chiar te duce la adevar 🙂

Trebuie ca mi se deschisesera mie niste canale catre lumea animalelor, caci in aceste momente a aparut Smiley.  Mic, jegos, cu infectie la ochi, zburlit si tipand din gura de sarpe, zgaria cu labutzele suprioare zidul unui magazin, in timp ce statea ca un om pe labele posterioare… dar capul era dat pe spate, catre trecatori, de parca mica pramatie stia exact ce cauta… un ocrotitor… si in acea postura a lui Smiley, ies eu din masina proaspat parcata. Cobor si nu doar ca il aud, dar il si vad. Face Smiley eye contact cu mine si gata! am stiut ca era acolo pentru mine, ma cauta. Urla chiar, probabil ca sa evite orice ratare.

L-am luat urgent avand in minte un singur gand clar: trebuie sa il salvez. In urmatoarea jumatate de ora eficienta mea nativa isi arata roadele: avea cos de plastic, prosop nou, picaturi de ochi frantuzesti de 50 RON sticluta de 3 mg, confirmare de sex (doctorul cel simpatic mi-a spus ca e fetita si ca are intre 1 si 2 luni… s-a dovedit a fi baiat totusi, cand timpul trecuse si dovezile devenisera mult prea evidente!) si mancare pentru copii-pisoi (lapte special + crochete si mai speciale).

In capul meu misiunea de salvare era foarte simpla: vindecat, hranit si gasit apoi stapani. Ce a urmat??? episodul urmator 🙂

Advertisements

Read Full Post »